Sopârlele au un sistem de autoapărare foarte bine pus la punct, iar în situaţiile în care se simt ameninţate, ele îşi leapădă coada pentru a scăpa de prădători.
Studiile recente demonstrează că acest proces nu este realizat sub control nervos central, ci este declanşat de la nivelul centrilor nervoşi din coadă. Practic, există nişte spasme nevoase care acţionează independent de creier şi provoacă detaşarea cozii. Acest lucru nu le este fatal şopârlelor, întrucât celulele din corp se regenerează şi contribuie la crearea unei cartilaj ce formează o nouă coadă. Diferenţa este că, dacă în cazul reconstrucţiei, coada este realizată din ţesut cartilaginos, în cazul cozii iniţiale, ea este construită din vertrebre osoase.
Biologul Russel care se ocupă cu studiul şopârlelor afirmă despre şopârlele geko faptul că mişcările cozilor lor nu sunt „simple oscilaţii repetitive”, ci mişcări acrobatice extrem de complexe. Aşadar, la nivelul cozii şopârlelor există un nevrax (un fel de creier al cozii) care declanşează mişcările şi mecanismul de lepădare a cozii în caz de pericol.
